Idealuri inocente

Este soare afară, iar eu stau şi privesc copiii fericiţi din faţa blocului.

Se joacă de-a v-aţi ascunselea.

Pentru un moment sunt cea care numără şi se pregăteşte să-i caute pe cei ascunşi.
Am din nou 10-12 ani şi o mulţime de vise..
Iar dorinţa mea cea mai mare este să evoluez , să mă dezvolt şi să ajung un om cât mai bun şi frumos sufleteşte. Pentru toate acestea din urmă exista doar un îndemn- învaţă! Aşa este, cunoaşterea îţi oferă putere şi sunt de acord că fără studiu, stagnăm.

Dar hai să ne imaginăm un pic următorul scenariu: anii trec, acumulezi o mulţime de informaţii, ai un job bun, însă nu eşti pe deplin mulţumit de viaţa ta: ai puţini prieteni, ieşi rar să socializezi, cu copiii te porţi aşa cum ai fost educat şi petreci foarte puţin timp cu ei, iar banii nu-ţi ajung niciodată, pe locul de parcare te cerţi, iar oamenii nu se comportă deloc cum vrei tu.
Asta era viaţa la care ai visat când erai mic???

Cu siguranţă Nu!

Ce s-a întâmplat cu acea lume de basm? Ce crezi că s-a întâmplat de fapt?

Te-ai focusat doar pe exterior şi ai uitat de interior. Nu ai stat să te întrebi în fiecare seară, dacă ziua care a trecut ţi-a bucurat sufletul sau nu. Ai uitat să-ţi asculţi vocea interioară şi să petreci mai mult timp în lumea “copiilor”.

La ce folos evoluţia, dacă nu se întâmplă pe toate planurile?
Plus, că din punctul meu de vedere, evoluţia adevărată te cuprinde pe de-a-ntregul şi nu doar pe bucăţi. Tu eşti o fiinţă întreagă, nu o bucată de viaţă! Tu eşti viaţa însăşi!

Da, ştiu! Societatea merge altfel!

Societatea merge altfel, pentru că noi o construim pe vechile credinţe primite din trecut.

De ce nu am construi astăzi societatea pe care ne-o dorim?
Pentru că noua societate ar trebui construită în funcţie de partea sufletească şi nu de cea materială; nu cea falsă materială, ci cea în care sufletul şi materia sunt în echilibru. În care credinţa în bine este deasupra celei în rău, în care magia este parte din cotidian.

Oh! Nu visez! Sunt aici, la calculator şi-mi scriu gândurile! Am ieşit de mult din ascunzătoare şi vreau să mă descopăr cât mai mult şi să cred că dorinţele mele vor prinde aripi curând.

Înainte de a fi manageri, ingineri, arhitecţi, doctori, consilieri, psihologi, profesori, educatori, am fost şi vom rămâne oameni, copii ai vieţii şi ai lui Dumnezeu! Copiii noştri! Iar limbajul nostru este credinţa şi iubirea, nu deznădejdea şi ura.

Te invit să-ţi rescrii visele şi să crezi în ele şi în bine!

Iubirea există, raiul este aici, nu “acolo”, iar banii sunt o resursă nelimitată. 

Lasa un raspuns/comentariu