Viata- O alegere continua de A Fi!

RO: Zilele acestea tot și toate m-au inspirat să scriu, așa că am dat curs acestui flux creator.

Din analiza celor din jurul meu și a mie însămi, am realizat că există în conștientul colectiv ideea că felul nostru de a fi este un simptom al condiționărilor biologice și sociale.

Mai simplu spus… că oamenii nu pot controla ceea ce vor deveni sau devin.

Oamenii încă își mai pun întrebarea dacă sunt sau nu liberi?!

Cu această întrebare în minte, a ieșit la suprafață răspunsul că libertatea și felul nostru de a fi este legată de responsabilitatea acțiunilor, gândurilor, sentimentelor, dar și de alegerea de a nu te considera victima lumii pe care o vezi.

Poate nici nu ne dorim cu adevărat să fim liberi, pentru că această decizie ne-ar aduce mai multă responsabilitate și decât să transcendem sentimentul de vinovăție, mai bine să dăm vina pe un Dumnezeu impunător și nedrept, pe un X și Y, pe un sistem de X și Y, pe orice, dar mai puțin să luăm frâiele în mâinile proprii.

Deci? Ce este libertatea și viața?

O alegere continuă… de a fi!

De a fi liberi sau nu!

De a fi oameni cu principii sau nu!

De a fi oameni care susțin cu orice preț Pacea și Iubirea sau nu!

Săptămâna trecută am terminat cartea “Omul în căutarea sensului vieții” în două zile, pentru că am vrut să cunosc deznodământul -atât de tare m-a intrigat această poveste de viață uluitoare. Am această carte de cel puțin 3 ani în bibliotecă, de când am auzit prima dată de ea de la un astrolog, dar m-am temut să o citesc, convinsă fiind că voi da nas în nas cu suferința umană.

Deși știam în ce mă bag, într-o poveste de supraviețuire în lagărul de concentrare Auschwitz, nimic nu mă putea pregăti pentru decăderea și triumful spiritului uman. Am citit această carte cu șiroaie de lacrimi în ochi; la un moment dat m-am și întrebat ce a activat în mine. De ce sufăr atât de mult citind aceste rânduri, de ce plâng ca și când aș fi aflat că Dumnezeu nu există. Dar despre asta am să-ți vorbesc altă dată, acum însă vreau să-ți prezint cunoașterea  și concluziile acestui mare suflet și om de știință Viktor E. Frankl (profesor de neurologie și psihiatrie de la Universitatea din Viena și America) despre libertatea umană.

“Ca profesor în două domenii, în neurologie și psihoterapie, sunt pe deplin conștient de măsura în care omul este supus condițiilor biologice, psihologice și sociale. Dar, pe lângă faptul că sunt profesor în aceste două domenii, sunt și supraviețuitor a patru lagăre – lagăre de concentrare adică – și în această calitate pot să dau mărturie despre gradul neașteptat de mare în care omul este capabil să sfideze și să înfrunte chiar și cele mai rele condiții imaginabile.

Omul nu este pe deplin condiționat și determinat, ci mai degrabă se autodetermină, fie capitulând în fața condițiilor, fie împotrivindu-se acestora. Cu alte cuvinte, omul, în mod fundamental, se autodetermină. Omul nu există pur și simplu, ci întotdeauna decide cum va fi existența lui, ce anume va deveni el în clipa următoare.

Prin urmare, orice ființă umană are în fiecare clipă libertatea să se schimbe. De aceea putem să-i prezicem viitorul doar în cadrul larg al unui studiu statistic care se referă la un anumit grup de oameni. În orice caz, personalitatea unui individ rămâne în mod esențial impredictibilă.

Totuși, una dintre principalele caracteristici ale existenței umane este capacitatea omului de a se ridica deasupra acestor condiții, de a crește dincolo de ele. Omul este capabil să schimbe în mai bine lumea, dacă acest lucru este posibil și totodată este capabil să se schimbe pe sine însuși în bine dacă este nevoie.

Acesta a fost singurul om pe care l-am întâlnit în viața mea și pe care aș îndrăzni să îl numesc o ființă mefistofelică, o figură satanică. Pe vremea aceea era considerat “criminalul în masă de la Steinhof” (marele spital de boli mintale din Viena). Când naziștii și-au început programul de eutanasie, omul acesta deținea toată puterea și era într-atât de fanatic în ducerea la îndeplinire a slujbei încredințate încât a făcut tot ce i-a stat în putință să nu lase nici măcar un singur bolnav psihic să scape de camera de gazare. După război, când m-am întors în Viena, am întrebat ce s-a întâmplat cu dr. J.

– “A fost închis de ruși în una dintre celulele de izolare ale spitalului Steinhof”, mi s-a spus. “Totuși, a doua zi, ușa celulei sale a fost găsită deschisă și nimeni nu l-a mai văzut vreodată pe dr. J.”

Ulterior, am fost convins, asemenea altora, că a reușit să fugă în America de Sud, ajutat fiind de tovarășii săi. Totuși, destul de recent am fost căutat de un diplomat austriac care fusese întemnițat vreme îndelungată dincolo de Cortina de Fier, în Siberia, cât și în faimoasa închisoare Lubianka din Moscova. În timp ce îi făceam un consult neurologic, acesta mă întrebă dintr-odată dacă mi s-a întâmplat să îl cunosc pe dr. J. La răspunsul meu afirmativ, el a continuat: “L-am cunoscut în închisoarea de la Liubianka. Acolo a și murit, pe la vârsta de 40 de ani, de cancer la vezica urinară. Înainte de a muri, însă, a fost cel mai bun tovarăș pe care ți l-ai putea imagina! Îi consola pe toți. A trăit la cel mai înalt standard moral. A fost cel mai bun prieten pe care mi-a fost dat să îl întâlnesc în lungii mei ani de detenție!”

Aceasta este povestea doctorului J. “criminalul în masă de la Steinhof”.

Cum am putea îndrăzni noi să prezicem comportamentul omului?!

Ființa umană nu este un lucru printre altele; lucrurile se determină unele pe altele, în vreme ce omul se autodetermină. Ceea ce el devine – în limitele înzestrării sale și ale mediului în care se află – este ceea ce el a făcut din sine însuși. În lagărele de concentrare, de pildă, în aceste laboratoare vii, în acest loc al încercărilor, am văzut și mărturisim că unii dintre tovarășii noștri s-au comportat asemeni porcilor, în vreme ce alții s-au purtat ca sfinții.

Omul poartă în sine ambele potențialități; pe care dintre acestea o actualizează depinde de deciziile sale, iar nu de condițiile în care se găsește. “

“Omul în căutarea sensului vieții” –  Viktor E. Frankl

Omul are capacitatea de a scoate ce-i mai bun din orice situație, dar totul începe cu o alegere și o motivație și nicidecum cu moștenirea genetică.

Gloria in Excelsis Deo!

Photo.

 

One comment on “Viata- O alegere continua de A Fi!

  1. Se pare ca nu prea ati citit carti de genul acesta. Cititi si cartile lui Soljenitin. Cat despre marturii ale celor care au supravietuit lagarelor de concentrare, sunt o gramada. In ceea ce priveste libertatea, este clar ca majoritatea oamenilor chiar daca isi spun ca sunt liberi cu spiritul, ii contrazic.De ce? Pt ca ar fi liberi si sunt liberi in momentul in care la intrebarea “Crezi in ceva?Crezi in dumnezeu?” , ar raspunde ca nu cred in dumnezeu. Cat priveste cealalta intrebare, raspunsul este mult prea complex.Cine raspunde asa, ar putea fi considerat un om care macar din punct de vedere spiritual este liber. Fizic, vrem nu vrem, suntem inregimentati locului unde ne aflam la un momentdat.

Lasa un raspuns/comentariu