Eu stiu ce este cel mai bine pentru tine!

RO: “- Știi, mă îngrijorează situația ta din prezent! Nu înțeleg de ce alegi acest drum! De ce nu faci ce ți-am propus eu? Eu știu ce este mai bine pentru tine. Doar am mai multă experiență de viață. Este adevărat că nu am ajuns nici eu la un echilibru și eu am nevoie de control, dar ceea ce fac, fac toți oamenii din jurul nostru. De ce vrei să ieși în evidență și să nu te mai controlezi? De ce vrei să fii liber, când poți alege să fii/ faci ca mine, ca X, ca Y?! De ce? Când eu știu ce este cel mai bine pentru tine. Doar țin la tine!

– Dacă ai ține, m-ai asculta și ai face un mic gest ca să mă înțelegi și să realizezi că eu nu-mi doresc nimic din ceea ce tu îți dorești pentru mine. Ceea ce tu-mi propui nu este despre mine și te înfurii că nu renunț la credințele și aspirațiile mele pentru ale tale. Așa spui tu că mă iubești?! Mă iubești, dar m-ai forța să fac ceva ce nu-mi doresc și nu te-ai pune în papucii mei nici 1 minut. Deci, știi ce este cel mai bine pentru mine. Wow! Câtă discordanță în ceea ce spui! Îmi vrei binele, dar mă obligi să renunț la credințele mele pentru ale tale. Și dacă nu vreau să fac acest lucru, pierd susținerea și iubirea ta?! Nu-ți mai sunt pe plac, nu?! Nu mai fac parte din cercul tău de oameni cu aceleași păreri, nu? Chiar dacă sunt copilul, soția, fratele, prietenul tău?! ”

Acesta este un fenomen foarte întâlnit, încă, în conștientul colectiv și anume: “Eu știu ce este cel mai bine pentru tine!” . Indiferent de rolul social, această credință izvorâtă dintr-un egocentrism la cote maxime dezbină și otrăvește multe relații. Cea mai afectată relație, asta pentru că ea stă la baza individului de astăzi și mâine, este cea părinte-copil. Pentru că această relație este temelia pe care individul construiește toate imaginile lumii, faptul că este controlat în totalitate și susținut și iubit condiționat, doar dacă realizează ceea ce părintele își dorește, dezechilibrează latura sa emoțională și îl învață că nu contează dacă îi încalci dorința, dreptul celuilalt, important este să se facă ca tine, nu ca voi, sau ca el, chiar dacă asta însemna binele său.

Este fascinantă oricum gândirea celui care pretinde că-ți cunoaște binele, pentru că abia își ia propriile decizii pentru binele său.

Am jucat ambele roluri și de copil și de părinte cu fratele meu și am realizat că oricât de îndreptățite sunt afirmațiile mele, el este singurul care știe ce este cel mai bine pentru el. Îi mulțumesc nespus pentru că m-a învățat acest aspect înainte de a avea proprii mei copiii și astăzi realizez că acel pas pe care l-am făcut, nemaibăgându-mă în viața lui, ne-a adus amândurora libertate și o mai bună relaționare.

În rolul de copil, am învățat să-mi urmez aspirațiile și să le comunic foarte clar părinților mei, că apreciez punctul lor de vedere, însă viața mea poate să fie foarte diferită de a lor- deci este mai bine să-mi iau singură deciziile și ei să fie acolo indiferent de ce aleg. În acest rol mi-a fost cel mai greu, dar am reuști să rămân credincioasă țelurilor mele indiferent de susținerea celor din jur. Nu reproșez nimic nimănui, pentru că abia am reușit să-mi păstrez credința mea în ele, barem să creadă altcineva.

Este posibil ca la un moment dat să intuiești ce ar fi bine pentru celălalt, dar este o decizie pe care trebuie să o ia el, nu tu. Este doar despre el. Tu le ai pe ale tale, de ce te-ai mai încumeta și cu ale lui?! E mai vizibil la el? Nici o problemă, este la fel de clar și la tine, dar trebuie să-ți dorești să vezi acest aspect.

Ce am vrut să-ți comunic prin acest articol este faptul că atât de mulți oameni își dau cu părerea despre binele tău, al meu, al nostru, dar nici măcar nu-ți cunosc povestea, aspirațiile, credințele, vârfurile spre care tu călătorești. Dar nici atunci când le cunosc nu le acceptă și rămân cu aceeași poveste ce se derulează în mintea lor și nu într-a ta. Pur și simplu nu vor să renunțe la a le purta celorlalți de grijă. Și nu este un rol ușor – ci unul plin de vinovăție și reproșuri – se cred responsabili de tot și toate, când colo fiecare își poate trăi doar viața lui.

Da știu, seamănă cu o dictatură, dar de acolo din turn nu se vede așa.

Ți-am spus, am fost și în turn și pe pajiștea din fața acestuia, cunosc ambele mentalități, unul se consideră victimă, iar celălalt salvator sau chiar Dumnezeu. Transcenderea acestor roluri implică o minte mai luminată, acceptare și iubire.

Dragul meu suflet, îți mulțumesc că dorești să-mi fie bine, însă tot ce am nevoie este susținerea și iubirea ta necondiționată. Să fii acolo indiferent de rezultatul alegerilor mele. Fiecare om alege în fiecare secundă cum va fi viața lui și am același drept ca și tine, să aleg cum să fiu eu și viața mea în clipa următoare. Poate ai impresia că alegerile tale sunt mai constructive decât ale mele, dar deja ne-ai comparat și această comparație nu există. Este ca și cum ai compara un șarpe cu un fluture – amândouă sunt creații ale lui Dumnezeu, dar fiecare are rostul lui aici pe pământ, iar tu încerci să convingi un fluture să se comporte, trăiască ca un șarpe. Nu are cum și nici de ce! Și chiar dacă ne tragem din aceeași familie, avem drumuri diferite.

Poate dorești să-mi fie confortabil și să nu părăsesc teritoriul pentru aventură, dar cine se dezvoltă stând în puf? Și când nu o să mai fii lângă mine, neînvățat cu viața, ce voi face? Cum oare voi supraviețui? Cu ajutorul lui Dumnezeu! Deci stai liniștit, mă descurc! Cu toții ne descurcăm atunci când este necesar! Și tu știi asta, dar poate dacă ai accepta asta ai rămâne fără job. Dar munca ta nu este să ai grijă de mine, ci doar să mă susții și să mă iubești necondiționat – așa cum o face și Dumnezeu dintotdeauna!

Nu avem cum să-L înțelegem din moment ce nu știm să Iubim necondiționat!

Abia atunci ne-am putea face o mică idee despre măreția Sa și am cunoaște că binele este o alegere personală și nu un șablon de urmat!

Deci, dacă ții cu adevărat la mine  – fii acolo necondiționat și lasă-mă să cresc în Voia lui Dumnezeu!

Oricum voi crește și voi urma doar drumul meu, așa că renunță acum să mai crezi că-mi cunoști binele, pentru a nu mai suferi atât de mult inutil.

Poți fi fericit, doar dacă-mi respecți fericirea și alegerile!

Nu-mi negociez viața și credințele decât cu mine însămi!

Și la această încredere în mine am ajuns tocmai datorită acelor persoane care mi-au spus că știu ele ce este cel mai bine pentru mine. Atunci am realizat că nu am terminat de negociat cu mine și încă mai am dubii, altfel acei oameni nu ar fi apărut.

Gloria in Excelsis Deo!


ENG:

“- You know, I worry about your present situation because I don’t understand why you chose this path. Why don’t you do what I planned for you? I know what is best for you. I obviously have more life experience. It’s true that I myself don’t yet have balance and I need control, but I do what all the people around us do. Why do you want to stand out and stop controlling yourself? Why do you want to be free when you can choose to be / do like me, like X, like Y ?! Why? When I know what’s best for you. I care about you, don’t I?

– If you cared, you’d listen to me and take a small step to understand and realize that I don’t want anything like what you want for me. What you’re telling me to do is not about me, and you’re surprised that I don’t give up on my beliefs and aspirations in favor of your own. So you say you love me?! You love me, but you’re forcing me to do something I don’t want to do and you can’t put yourself in my position for 1 minute. So you know what’s best for me. Wow! How much hypocrisy! You wish me well, but you force me to give up on my beliefs over yours. And if I don’t want to do this, I’ll lose your support and love?! I won’t like me anymore, will you?! I’m no longer part of your circle of people with similar opinions, right? Even if I am your child, your wife, your brother, your friend ?! “

This is a very common situation in the collective consciousness: “I know what is best for you!”. This belief, stemming from absolute self-centeredness, disintegrates and poisons many relationships. The most affected relationship, which has always been the basis of the individual, is the parent-child one. Since this relationship is the foundation on which the individual builds all the images of the world, if he is fully sustained and loved on the condition that he does what the parent wants, he unbalances his emotional side and learns that it doesn’t matter if he betrays another person’s desires, as long as they do what he pleases.

Anyway, it’s fascinating to observe the thinking of one who claims to know your good, when he barely takes the right decisions for his own good.

I played both roles of child and parent with my brother and I realized that no matter how justified my claims are, he’s the only one who knows what’s best for him. I’m grateful because he taught me this point before having my own children and today I’m aware that choosing not to live his life for him has brought us both freedom and a better relationship.

As a child, I learned to follow my aspirations and communicate them clearly to my parents: that I appreciate their point of view, but my life may be very different from their own, so it’s better to make my own decisions and they should be there for me no matter what I choose. I found it to be the hardest role, but I can remain faithful to my goals regardless of the support of others. I don’t reproach anything to anyone, because I barely managed to keep following my objectives, let alone make anyone else believe in them.

It’s possible at some point to guess what would be good for the other, but it’s a decision he has to take, not you. It’s just about him. You have your path, why do you have to deal with his too ?! You can see his better? No problem, yours is just as clear, but you have to want to see it.

What I wanted to tell you in this article is that so many people think about your good, mine, ours, but they don’t even know your story, aspirations, beliefs, the peaks you are traveling towards. But even when they know, they  don’t accept it, and they remain with the same story that unfolds only in their mind. They simply don’t want to give up caring for others. And even if it’s not an easy role to play – but one full of guilt and reproaches – they think they are responsible for everything and everyone; but one can only live his own life.

Yeah, I know, it looks like a dictatorship, but it’s not like that in the ivory tower.

I told you, I was in the tower and on the meadow in front of it, I know both ways of looking at things – one considers himself a victim, and the other a savior or even God. Transcending these roles implies a lighter mind, acceptance and love.

My dear soul, thank you for wanting me to be well, but all I need is your unconditional support and love, no matter the outcome of my choices. Every person chooses every second how his life will be and I have the same right as you, to choose how to be myself and my life in the next moment. You may be under the impression that your choices are more constructive than mine, but you already compared us and this comparison cannot exist. It’s like comparing a snake with a butterfly – both are creations of God, but each one has its point here on earth, and you try to convince a butterfly to behave, to live like a snake. He has no reason or wish to do so! And even if we come from the same family, we have different paths ahead of us.

Maybe you want me to be comfortable and not leave home in search of adventure, but who matures in confort? And when you won’t be by my side, being unskilled in life, what will I do? How will I survive? With God’s help! So don’t you worry, I can do it! We all do when needed! And you know it too, but maybe if you accepted it you’d be out of a job. But your job is not to take care of me, just to support and love me unconditionally – as God always does!

We can not understand Him since we don’t know how to love unconditionally!

Only then could we have some idea of ​​His greatness and know that good is a personal choice and not a template to follow!

So, if you really care for me – be there unconditionally and let me grow up in God’s Will!

I will grow up regardless and I’ll just follow my way, so give up on believing you know my good, if you don’t want to suffer needlessly.

You can be happy only if you respect my happiness and choices!

I do not negotiate my life and my beliefs  with anyone except myself!

And to this self confidence I came precisely because of those people who told me that they know what’s best for me. I realized that I hadn’t finished negotiating with myself and I still had doubts, otherwise those people would not have appeared.

Gloria in Excelsis Deo!

Photo. 

 

Lasa un raspuns/comentariu