“RMN-ul” vietii noastre

RO: Auzisem de Alcoolicii Anonimi din filmele americane. Acele întâlniri săptămânale, cu oameni așezați în cerc și care veneau în față, spunându-și povestea atunci când se simțeau pregătiți. Pe atunci am privit-o doar ca o formă de terapie.

Astăzi, la recomandarea autorului David Hawkins și a Cursului de Miracole, aflu că acest program al Asociației Alcoolicii Anonimi( A.A.) are la bază 12 pași spirituali.

Descarc de pe internet cartea acestora, dar și “Pașii transformării – un preot ortodox vorbește despre Cei 12 Pași” de Părintele Meletios Webber, citesc și descopăr uimită câtă esență cuprinde acest program în 12 pași.

De ce acest interes pentru Programul în 12 Pași?!

Pentru că fuga noastră de responsabilitate, muncă, sentimente, decizii, dorințe, situații de zi cu zi, nu este cu nimic mai diferită față de cea a alcoolicului. El alege să se refugieze în alcool, iar tu și eu în altceva.

Ai spune, cum așa.. eu mă asemăn cu bețivul ală?!

Forma lui exterioară te-ar deranja, dar lui nu-i mai pasă să pretindă că deține controlul ca tine și ca mine. Nu spun că este o soluție, dar nu-l judeca, nu este mai diferit decât cel care se refugiază în muncă, sex, alimentație sau jocuri video.

În fond cu toții avem un punct comun și anume fuga de realitate, însușirea rolului de-a Dumnezeu și lipsa de sens interior, împlinire.

Voi reveni cu siguranță asupra acestui program, pentru că am descoperit lucruri minunate în el, mai ales că-l voi și practica, chiar dacă refugiul/ zeul meu fals este altul, și nu alcoolul, însă până atunci vreau să-ți pun la dispoziție un “RMN” al vieții noastre, interpretat de Bill, fondatorul Alcoolici Anonimi:

“Mai întâi, este necesar să fim convinși de faptul că o viață trăită numai după pofta noastră nu prea poate fi o viață împlinită, pentru că intrăm aproape tot timpul în conflict cu ceva sau cineva, chiar și atunci când suntem mânați de gânduri bune.

Cei mai mulți oameni încearcă să trăiască de parcă ei înșiși ar fi regizorii universului. Fiecare om este ca un actor care vrea să dirijeze întregul spectacol așa cum crede el de cuviință, încercând întruna să aranjeze luminile, decorul, coregrafia și jocul celorlalți actori. Ce bine ar fi dacă toate ar rămâne cum le-a rânduit el, dacă toți ar acționa după dorințele lui! Atunci spectacolul ar fi un succes, viața ar fi minunată și toți, inclusiv el însuși ar fi mulțumiți!

În încercarea sa de dirijare a vieții, poate că actorul dă dovadă de virtuți reale, precum amabilitatea, bunăvoință, răbdare, generozitate ori poate chiar modestie și sacrificiu de sine. Pe de altă parte, el poate fi meschin, egoist, plin de sine și necinstit. Majoritatea oamenilor sunt, de fapt, un amestec de astfel de trăsături.

Cum se petrec lucrurile de obicei?

Spectacolul nu prea reușește, iar omul începe să creadă că viața este nedreaptă cu el. Se hotărăște să pună la bătaie mai multă energie. Cu următoarea ocazie, devine și mai pretențios sau mai binevoitor, după caz. Piesa tot nu-i iese pe plac. Deși admite că poate, pe undeva, e și vina sa, este convins că ceilalți sunt mai de blamat decât el. Este indignat, se înfurie, se auto-compătimește. Care este problema lui cea mai mare? Nu cumva caută să-și satisfacă propriile interese, chiar și atunci când încearcă să fie bun cu ceilalți? Nu este cumva un asemenea om victima iluziei că ar putea stoarce satisfacții și fericire de la lume, numai de-ar dirija-o el bine? Dar nu oare este evident, pentru toți ceilalți actori, ce urmărește el să obțină? Și nu-i face aceasta pe ceilalți să se răzbune, retrăgând tot ce pot din ce-au investit ei înșiși în spectacol? Nu cumva va produce el mai multă confuzie, decât armonie, chiar și în cele mai bune momente ale sale?

Actorul acesta nu se gândește decât la sine. Ca să folosim un termen la modă, este un egocentric. Este precum cel care s-a retras din afaceri și acum se plânge de starea jalnică a națiunii, în timp ce stă cu burta la soare iarna, pe plaja Floridei; ca pastorul care oftează din cauza păcatelor secolului XX-lea; ca politicienii și reformatorii convinși că Utopia s-ar putea înfăptui dacă restul lumii s-ar purta cum trebuie; ca hoțul care sparge seifuri, din cauză că societatea l-a neîndreptățit și ca alcoolicul care a pierdut totul și este internat pe viață.

Oricât am vrea să protestăm, nu suntem oare majoritatea dintre noi preocupați de propria persoană, de resentimentele noastre și de mila de sine?

Egoism- egocentrism!

Aici, credem noi, își au rădăcina necazurile noastre. Mânați de o sută de forme de frică și autoamăgire, de propriile interese și autocompătimire, îi călcăm pe bătături pe semenii noștri și ei ripostează. Uneori ne rănesc fără vreo provocare din partea noastră; dar, de fiecare dată descoperim că, în anumite momente din trecut, luaserăm hotărâri dictate de egoism, care ne-au adus mai târziu aceste riposte dureroase.

Mulți dintre noi am avut un noian de convingeri morale și filozofice, dar ne-a fost imposibil să ne ridicăm la înălțimea lor, oricât am dorit. N-am prea reușit nici să devenim mai puțin egocentrici prin dorința sau voința noastră. Ne trebuia ajutor de la Dumnezeu. De aceea s-a născut metoda noastră și de aceea funcționează ea așa cum funcționează.

Mai întâi de toate, a trebuit să încetăm a mai juca rolul lui Dumnezeu, pentru că n-a ținut. Apoi, am hotărât că de acum înainte Dumnezeu va fi Regizorul  întregii noastre vieți. El este Directorul, noi suntem agenții Lui. El este Părintele, noi suntem copiii Lui. Conceptul acesta, care a devenit piatra de temelie a noului arc de triumf pe sub care am pășit către libertate, este simplu, ca majoritatea ideilor bune. “

Alcoolicii Anonimi pagina 57-58

Contact Alcoolicii Anonimi România

Cu siguranță sursa nefericirii noastre este ego-ul cu toate atașamentele, credințele și iluziile sale, iar remediul acestora este numai Dumnezeu.

Poate părea greu de digerat și crezut o astfel de afirmație, dar astăzi cred în ea din tot sufletul meu. Mai rămâne doar să-mi pun viața în mâinile lui Dumnezeu și să urmez indicațiile Sale.

Cum faci asta, într-un alt articol!

Știu doar că transformarea începe cu renunțarea! Cu renunțarea la credința în ego și alți zei falși. Cu renunțarea credinței că singur poți găsi rezolvarea puzzle-ului tău. “Ca un copil care sare de pe marginea unei prăpăstii în mâinile părintelui său. Copilul are încredere și inocență, iar părintele îi asigură siguranță, capacitate și putere.” ( Părintele Meletios Webber)

Și tu și eu, chiar și alcoolicul anonim căutăm aceeași lucru – pe Dumnezeu!

În încheiere, doresc să reciți această rugăciune, ce se regăsește în Pasul 3:

“Doamne, mă las în grija Ta – să faci din mine și prin mine, ceea ce dorești Tu.
Scapă-mă din robia egoismului, ca să pot îndeplini mai bine voia Ta.
Scapă-mă de greutăți în așa fel, încât biruința mea asupra lor să fie, pentru cei pe care
i-aș putea ajuta, o mărturie a Puterii Tale, a Iubirii Tale, a Modului Tău de Viață.
Fie-mi dat să fac voia Ta întotdeauna!”
A.A

~Gloria in Excelsis Deo!~


ENG:  The CAT scan of our lives

I had heard of Alcoholics Anonymous from American films. Those weekly meetings, with people gathered in a circle and coming forward, telling their story when they felt ready. At that time I regarded it only as a form of therapy.

Today, recommended by David Hawkins and the Miracles Course, I find that this program of the Alcoholics Anonymous (A.A.) is based on 12 spiritual steps.

I download the book from the Internet, but also the “Transformation Steps – an Orthodox priest speaks about the 12 Steps” by Father Meletios Webber, read and discover amazed how much essence this 12 step program comprises.

Why this interest in the 12-Step Program?!

Because our escape of responsibility, work, feelings, decisions, desires, everyday situations is no different from that of the alcoholic. He chooses to take refuge in alcohol, and you and me in something else.

You would say, how … how do I resemble that drunk?!

His exterior form would upset you, but he doesn’t claim to have control like you and I. I don’t say it’s a solution, but do not judge him, he’s no different than the one who is taking refuge in work, sex, diet or video games.

In fact, we all have a common point, namely escaping from reality, the appropriation of the role of God and the lack of inner meaning, fulfillment.

I will surely return to this program, because I discovered wonderful things in it, especially since I plan to practice it, even if my fake refuge / my god is another, not the alcohol, but until then I want to give you an “MRI” of our lives, provided by Bill, the founder of Alcoholics Anonymous:

First of all, it’s necessary to be convinced that a life lived only as we like itt may not be a fulfilled life, because we are almost always in conflict with something or someone, even when we are driven by good thoughts.

Most people try to live as if they themselves were the directors of the universe. Every man is like an actor who wants to direct the whole show as he thinks fit, always trying to arrange the lights, the decor, the choreography and the acting of the other actors. How great would it be if all would remain as he had commanded, if all would act according to his wishes! Then the show would be a success, life would be great, and everyone, including himself, would be pleased!

In his attempt to guide life, the actor can show real virtues, such as kindness, goodwill, patience, generosity, or even modesty and self-sacrifice. On the other hand, he can be selfish, self-centered and dishonest. Most people are, in fact, a mixture of such features.

How do things usually happen?

The show isn’t very successful, and one begins to believe that life is unfair to him. He decides to put more energy into the fight. On the next occasion, he becomes even more demanding or more benevolent, as it fits. The play still doesn’t please him. Although he admits he may be somehow guilty, he is convinced that the others are guiltier than he. He is angry, self-compassionate. What is his biggest problem? Doesn’t he want  to satisfy his own interests, even when he tries to be good with others? Isn’t such a man a victim of the illusion that he could squeeze satisfaction and happiness from the world, only if he did it well? But is it not obvious, for all the other actors, what he is aching to achieve? And doesn’t that make others take revenge, withdrawing as much as they can from what they’ve invested in the show? Won’t he produce more confusion than harmony, even in his best moments?

This actor only thinks about himself. To use a trendy term, he is an egocentric. He’s like the one who has withdrawn from business and now complains about the poor state of the nation, while laying in the sun in winter time, on the beaches if Florida; the pastor who sighs because of the sins of the twentieth century;  politicians and reformists who are convinced that Utopia could be done if the rest of the world behaved properly; like the thief who breaks into safes, because society has wronged him and the alcoholic who’s lost everything and is hospitalized for life.

No matter how much we want to protest, aren’t we most concerned about our own person, our resentment, and our self-esteem?

Egoism – egocentrism!

Here, we believe, our troubles are rooted. Hugged by a hundred forms of fear and self-deception, our own interests and self-pity, we trample on our peers and they retaliate. Sometimes, they hurt us without any challenge from our part; but each and every time we discover that, at certain moments in the past, we made decisions dictated by selfishness, which later brought us these painful struggles.

Many of us had a notion of moral and philosophical beliefs, but it has been impossible for us to rise to the height. We never really managed to become less egocentric by our desire or will. We needed help from God. That’s why our method was born and that’s why it works as it works.

First of all, we had to stop playing the role of God because it didn’t work. Then we decided that, from now on, God will be the Director of our whole life. He is the Director, we are His agents. He is the Father, we are His children. This concept, which has become the cornerstone of the new triumphal arch below which we stepped into freedom, is simple, like most good ideas. “

Alcoholics Anonymous page 57-58

Surely, the source of our unhappiness is the ego; the ego with all its attachments, beliefs and illusions, and their remedy is God alone.

It may seem difficult to digest and believe such an affirmation, but today I believe in it with all my soul. I just have to put my life in the hands of God and follow His directions.

How to do that, in another article!

I just know that transformation begins with giving up! With renouncing to the belief in our egos and other false gods. By giving up the belief that you can solve your puzzles alone. “As a child jumping from the edge of a wilderness into the hands of his parent. The child has confidence and innocence, and the father provides him with safety, strength and power.” (Father Meletios Webber)

And you and I, even the anonymous alcoholic are looking for the same thing – God!

Finally, I want you to recite this prayer, which is found in Step 3:

“Lord, I leave you in Your care – to do from me and me, what You want.
Rid me of the bonds of selfishness, so that I may do your will better.
Rid me of difficulties in such a way that my victory over them is for those whom
I could help, a testimony of Your Power, of Your Love, of Your Way of Life.
Let me always do your will! “
A.A

~ Gloria in Excelsis Deo! ~

Photo.

Lasa un raspuns/comentariu