A da este a primi

RO: Îți spuneam marți că dependența este o boală, pentru că ne considerăm goi și căutăm în exterior acel ceva care să ne umple, acopere, completeze, întregească.

Societatea recunoaște ca dependență doar formele cele mai zgomotoase și inestetice: alcoolul, obezitatea, stupefiantele, tutunul și ignoră celelalte forme. Și amuzant este că ne dorim soluții și o lume mai bună, dar nu am înțeles încă, la nivel mondial că a da și a primi este același lucru, în realitate.

La ce ne ajută acest gând reconciliat? Că a da este a primi?

Pentru că înainte de a cere este necesar să dăruim!

Pentru că înainte de a arăta cu degetul este necesar să-l întrebăm pe cel în cauză cu ce-l putem ajuta.

Pentru că înainte de a ne plânge de ceva este necesar să fim recunoscători!

De aceea, regula de aur reprezintă acea cheie universală de transformare: fă altora după cum vrei să îți facă și ei ție!

Și ce au toate acestea în comun cu dependența?

Foarte multe!

Dependența este o boală ca toate celelalte maladii, iar singurul remediu este Iubirea și abandonarea vieții în mâinile lui Dumnezeu/divinității, așa cum o percepe fiecare.

Ajută-l pe cel de lângă tine și nu-i mai atârna gratis o etichetă! Nu uita că dacă încă nu-i dedici întreaga ta viață lui Dumnezeu, sigur i te închini altcuiva. Iar a te închina altcuiva decât lui Dumnezeu/ divinului din tine înseamnă a avea o dependență, deoarece  cauți în exterior interiorul. Când cauți în direcția greșită, cu siguranță nu vei ajunge la destinație.

Și de fiecare dată când arăți cu degetul un om confuz, speriat, bolnav – te condamni pe tine, pentru că ce dai celor din jur îți dai ție!

Țara și pământul acesta vor evolua atunci când vom conștientiza și pune în aplicare că ceea ce dăruim ni se întoarce înzecit și putem avea doar în momentul în care dăruim.  

Și ca să mă fac și mai bine înțeleasă, te invit să parcurgi acestă poveste și să conștientizezi că nici un om nu este mai puțin important și că putem face mai multe decât credem pentru cei din jurul nostru:

“Proprietarul unui magazin a pus un afiș pe ușa de la intrare pe care scria “Cățeluși de vânzare”. Astfel de afișe erau o modalitate sigură de a atrage copiii mici, și într-adevăr, nu a trecut mult de la lipirea afișului că în magazin a intrat un băiețel.

-Cu cât vindeți cățelușii? a întrebat el.

-Între 30 și 50 de dolari, i-a răspuns proprietarul.

Copilul s-a scotocit prin buzunare și a scos niște mărunțiș.

-Nu am decât doi dolari și 37 de cenți, a spus el. Pot cel puțin să mă uit la cățeluși?

Proprietarul a zâmbit și fluierat o dată. Din spatele magazinului a a apărut o cățea pe numele Lady, urmată de cinci cățeluși pufoși și jucăuși. Unul dintre ei șchiopăta și rămăsese în urmă. Copilul a sesizat imediat acest lucru și a întrebat:

-Ce a pățit acest cățel?

Proprietarul i-a răspuns că s-a dus cu cățelul la medicul veterinar, iar acesta i-a spus că îi lipsește un os al bazinului, așa că va șchiopăta întotdeauna. Copilul a devenit dintr-odată agitat.

-Acesta este cățelușul pe care doresc să-l cumpăr.

-Nu poți să îl cumperi, i-a spus proprietarul, dar dacă ți-l dorești cu adevărat, ți-l pot dărui.

Copilul nu părea însă prea încântat de alternativă. El l-a privit pe proprietar drept în ochi și i-a spus apăsat:

-Nu doresc să îl primesc pe degeaba. Acest cățel merită la fel de mult ca frații săi, așa că doresc să îl plătesc integral. Am să vă dau acum 2,37 dolari și am să continui să vă aduc 50 de cenți pe lună până voi termina de plătit.

-Chiar nu cred că îți dorești să cumperi acest cățel,a insistat proprietarul. Nu va putea alerga niciodată și nu se va putea juca cu tine, la fel ca ceilalți.

Atunci copilul și-a ridicat pantalonii. Unul din picioarele sale era răsucit și susținut de o proteză metalică. Micuțul s-a uitat la proprietar și i-a spus cu blândețe:

-Păi, nici eu nu alerg prea bine, iar cățelul are nevoie de cineva care să înțeleagă acest lucru!

Dan Clark, în cartea Strunirea furtunii”

Poveste extrasă din cartea “Supă de pui pentru suflet” de Jack Canfield și Mark Victor Hansen

Tindem să izolăm imperfecțiunea pentru că asta ne aduce aminte de propriile gânduri și credințe despre golul interior.

Îi respingem pe toți cei în care ne oglindim partea aparent imperfectă și, în felul acesta, perpetuăm ideea smintită despre întuneric.

Ca să ne revendicăm pacea și lumina minții, este necesar să oferim tuturor ceea ce am dori să avem noi înșine, să acceptăm și iubim necondiționat fiecare vietate și mai ales să vedem lumina din fiecare om pe care-l întâlnim.

Nu există oameni răi, ci doar oameni care au nevoie de Iubire, Bucurie și Acceptare necondiționată!

Nu există oameni imperfecți, ci doar esență divină.

Acceptă pentru a fi acceptat!

Dăruiește pentru a primi!

Și mori pentru a renaște, adică transformă-te! Lasă trecutul în urmă și renaște ca Pasărea Phoenix și Iisus Hristos!

Dăruiește- Vei primi ce dai acum!

~Gloria in Excelsis Deo!~

Photo.

One comment on “A da este a primi

Lasa un raspuns/comentariu