“Spiritualitate pentru toti”- Perfectionismul

RO: Bine te-am regăsit la un nou articol despre spiritualitate! Astăzi vom aborda aparenta calitate, “perfecționismul” și credința din spatele acesteia.

În primul rând, vreau să știi că vorbesc din propria experiență și că și eu am considerat mult timp că a te numi, recomanda perfecționist este un lucru constructiv și demn de apreciat. Târziu mi-am dat seama că această dorință a mea de a fi perfectă provine din credința că sunt imperfectă și  insuficientă. Că sunt goală și, prin ceea ce fac și cum fac, aș putea deveni completă, perfectă.

Da!

Din cauza unui simplu gând eronat, plin de frică și neadevăr, mi-am umplut mintea cu o mulțime de astfel de idei și, evident, comportamente care mi-au limitat enorm creșterea spirituală.

Perfecționismul merge mână în mână cu autocontrolul,compararea ta cu cei din jur, cu ținte imense, cu multă muncă și oboseală, cu  vinovăție și critică, iar la mine și cu un comportament obsesiv – compulsiv.

Uh! Și cât de binecuvântată sunt că am primit în viața mea un om la polul opus, din anumite puncte de vedere, pentru a ne armoniza. Și astăzi ne-am echilibrat unul pe celălalt. Dar să știi că nu a fost chiar așa de ușor pentru că a trebuit ca amândoi să renunțăm la orgoliu și la așa ceva se renunță greu, mai ales când avem în mintea noastră un gând eronat ca separarea de Dumnezeu și credința în carență.

Perfecționismul te duce în întuneric și te ține acolo, departe de toți și toate! Tu ești special, ceilalți au fiecare câte ceva pe care nu-l poți accepta, trece peste sau prin.

Perfecționismul îți accentuează credința în separare și carență. Vezi minusurile din toți și toate, când tu ar trebui să privești spre plusul din fiecare.

Nu există perfecționism, pentru că tu ești deja perfect!

Cum să ajungi la această credință? … Păi simplu… crezând!

Crezând că ești deja complet și perfect așa cum ești în prezent!

O să spui, ca și mine de altfel, că astfel te vei plafona și nu vei mai evolua.

Dă-mi voie să-ți spun din propria poveste că de când am renunțat la control, perfecționism și dorința și afirmația că le știu pe toate, am evoluat enorm, am crescut ca Prâslea cel Voinic, într-un an, cât alții în șapte. Relațiile mele s-au îmbunătățit, oamenii se luminează la față când mă văd, iar umorul a crescut considerabil – bucurându-mă clipă de clipă de ceea ce trăiesc.

Nu eram nici prietenul de care fugeau oamenii, dar eu eram foarte critică în sinea mea. Fiecăruia îi lipsea ceva și bineînțeles că astfel alimentam o credință care devenea realitate. Nici un om nu era complet înainte pentru mine. Îți dai seama că nici eu nu eram. Nimic din ce făceam nu era suficient, bine… niciodată nu eram recunoscătoare pentru ce sunt și am în totalitate, deoarece credeam că mai am ceva de adăugat, obținut.

Oamenii vor soluții practice și ignoră puterea gândurilor și a credințelor noastre! Dar separarea și carența au fost mai întâi gânduri, în care am investit energie și au căpătat realitate pentru noi. Dar ele nu există. Nu suntem goi! Nu am fost niciodată!

A gusta din pomul dualității înseamnă a crede în opuși, contrarii.. însă lumina absoarbe tot!

Ai văzut un om care râde din tot sufletul său lângă o persoană tristă? Mai devreme sau mai târziu, tristețea va primi zâmbetul și inima i se va lumina.  

Am gustat mental din acest pom și gustăm de fiecare dată când ne numim perfecționiști sau spunem că există o luptă bine – rău, că avem ceva de adăugat la tot ce trăim și că nimic nu este suficient.

Dar slavă cerului că nimic din toate acestea nu există, pentru că am fost deja creați complet!

Dacă îți spui că ești o persoană perfecționistă și simți multă mândrie pentru această afirmație, dă-mi voie să-ți spun, cu toată iubirea și admirația, că astfel te ții departe de tot ce este mai frumos pe lume- de conștientizarea că EȘTI! Iar acest Ești le cuprinde pe toate!

Oare ai observat că prin această dorință de a face totul perfect, îți accentuezi ideea de singurătate?

Spun asta, pentru că perfecționiștilor le place să le facă ei singuri pe toate. Să fie ei siguri că acel ceva a fost făcut de ei și că nu vor avea surprize pe mai târziu. Și așa ajung să cunoască foarte multe.

Bineînțeles că nu este un lucru distructiv a ști să faci cât mai multe lucruri, însă omiți faptul că în mintea ta rulează anumite gânduri.. Gânduri de grandomanie și mândrie excesivă. Gânduri că nu ai nevoie de divinitate pentru a putea duce la bun sfârșit o idee… Gânduri că singur îți este mai bine, dar cu toate astea tânjești și ai nevoie la un moment dat de ajutor.

A lucra în echipăpoate necesita mai mult timp, dar cu siguranță te va duce mai departe.

Și nu uita… toate acestea ți le-am spus din propria mea experiență! Toate cuvintele din acest articol le-am trăit 100%.

Renunță acum la… critică, control, ideea că nu ești suficient și ai nevoie de mai mult!

Bucură-te de prezent și de ce ești acum și îți garantez că vei crește spiritual și astfel viața ta se va îmbunătăți.

Cum faci toate acestea?!

Printr-un act de bunăvoință permanentă, dându-ți voie și focalizându-te clipă de clipă pe momentul prezent! Și bineînțeles rugându-te să fii ajutat de Dumnezeu, pentru a păstra această concentrare  pe frumos, lumină, adevăr, bucurie, pace și iubire!

Rugându-te lui Dumnezeu să-ți cuprindă toate gândurile de frică, disperare, goliciune, furie… cu Iubirea și Pacea Sa desăvârșită!

Perfecționismul este carcera întunericului, însă credința că ești complet și unit cu Dumnezeu și cei din jur este oxigenul vieții veșnice!  

~Gloria in Excelsis Deo!~

Photo.

Lasa un raspuns/comentariu