Fii tu- cel ce ai fost deja creat!

RO: Am citit la un moment dat o poveste și m-am gândit că parcurgerea sa te va ajuta și pe tine să înțelegi de ce perfecționismul și subaprecierea sunt la fel de toxice pentru dezvoltarea ta personală și spirituală ca resentimentele, ura și furia.

Îți spuneam marți că a-ți dori să fii perfect trădează gândul din mintea ta cum că nu ești perfect, destul și suficient așa cum ești în prezent. Acest gând aparent nevinovat te face să intri într-o mișcare circulară eternă ce te va scurge de toată energia creatoare, trăind într-o goană nebună după și mai mult. Niciodată nu va fi suficient, dacă în prezent nu ești deplin recunoscător pentru ce ești și ce ai.

Perfecționismul este carcera întunericului, însă credința că ești complet și unit cu Dumnezeu (și cei din jur) este oxigenul vieții veșnice!  

Altfel spus, a fi pe deplin ancorat în prezent, a te bucura din tot sufletul tău de oportunitățile ce-ți trec prin cale, a dărui iubire, pace și bucurie oamenilor din viața ta și a te iubi pe tine însuți la fel ca pe cei din jur înseamnă a fi unit cu Dumnezeu și a-ți cunoaște identitatea ca fiu al Său!

“Omul ar trebui să caute ceea ce este, nu ceea ce îşi închipuie el că ar trebui să fie.”
Albert Einstein

Următoarea poveste, zic eu, scoate în evidență excelent eșecul dorinței de a fi perfect și ceea ce nu ești creat să fii:

“A fost odată ca niciodată..

Animalele s-au decis să facă ceva eroic pentru a face față problemelor “noii lumi”. De aceea, au organizat o școală. Ele au adoptat o programă care includea ore de alergare, de cățărare, de înot și de zbor. Pentru a ușura punerea în aplicarea a programei, toate animalele s-au înscris la toate orele.

Rața s-a dovedit excelentă la ora de înot, chiar mai bună decât profesorul, dar de-abia a reușit să ia note de trecere la ora de zbor și s-a dovedit a fi foarte slabă la ora de alergare . Din cauza notelor proaste la această ultimă materie, a fost nevoită să rămână după ore pentru a practica alergarea, ba chiar a renunțat să mai exerseze la înot din această cauză. Procesul a continuat până când s-a rănit la labe din cauza practicii excesive, fapt care i-a redus eficiența inclusiv la orele de înot. Din fericire, școala accepta calificativul “acceptabil”, așa că nimeni nu și-a făcut griji în ceea ce o privește, cu excepția ei, desigur.

Iepurele a ieșit primul la ora de alergare, dar a avut o cădere nervoasă din cauza orelor suplimentare pe care a trebuit să le ia pentru a-și perfecționa înotul.

Veverița s-a dovedit excelentă la ora de cățărare, dar nu și la cea de zbor, unde profesorul a pus-o să încerce să se ridice de la sol, nu să-și dea drumul de sus. A făcut și ea o depresie în urma epuizării din cauza orelor suplimentare, așa că nu a mai obținut decât un 7 la cățărare și un 5 la alergare.

Vulturul s-a dovedit un copil problemă, așa că a fost disciplinat cu severitate. La ora de cățărare a ajuns într-adevăr primul în vârful copacului, dar a insistat să fie lăsat să ajungă acolo în propria lui manieră.

La sfârșitul anului, un țipar anormal care nu numai că înota foarte bine, dar chiar și alerga, se putea cățăra și putea zbura puțin a ieșit primul în an, având notele cele mai mari din clasă.

Câinii de prerie au preferat să nu se înscrie la școală și au refuzat să plătească taxa pentru că administrarea nu a fost de acord să adauge la programa școlară săpatul gropilor și îngropatul oaselor. Ei și-au educat în particular copiii cu un bursuc, iar mai târziu s-au alăturat marmotelor și popândăilor, împreună cu care au deschis o școală particulară de mare succes.

George H. Reavis”

Poveste extrasă din cartea “Supă de pui pentru suflet” de Jack Canfield și Mark Victor Hansen

Personal, această poveste mi se pare utilă și plină de învățături, însă cea mai importantă rămâne ideea că fiecare avem un ceva al nostru și că pe acela este necesar să-l dezvoltăm și nu să încercăm să fim perfecți și ceea ce nu suntem.

Da.. bineînțeles că rolul animalelor este mai evident în natură decât cel al omului.

De ce oare?

Pentru că în timp ce rața este pur și simplu o rață, omul distorsionează adevărul și născocește propria lui versiune, dar în fond rămâne ceea ce a fost creat să fie, pentru că nu el se crează, ci Dumnezeu L-a creat de mult!

 “Omul este singura creatură care refuză să fie ceea ce este.” Albert Camus

Acceptă-ți identitatea și fii ceea ce ai fost creat să fii. Exercitându-ți rolul ești perfect și în armonie cu întreg universul, dizolvând perfecționismul, frica, ura și ideile smintite!

Fii tu- cel ce ai fost deja creat!

~Gloria in Excelsis Deo!~

Photo.

Lasa un raspuns/comentariu