Suferinta sau lipsa iertarii

RO: Dacă joi îți vorbeam despre Iertare și conștientizările pe care le-am avut iertând, astăzi îmi doresc să privim sincer SUFERINȚA.

Se zice adeseori că viața implică suferință, care face parte din drumul nostru prin această existență. Dar ce mi se pare că se omite această afirmație este tocmai faptul că noi alegem dacă suferim sau nu. Adică viața nu implică suferința, dar noi  alegem să trăim o bucată din vreme supărați pe toți și toate.

Nu știu de tine, însă eu am ales să mă torturez de multe ori cu gânduri de frică, respingere, ranchiună, nedreptate, furie și victimizare.

De ce?

Pentru că pur și simplu nu voiam să trec peste. Nu doream să iert și nici să merg mai departe. Mă încăpățânam să rămân în acel trecut, fără să mă bucur de clipa prezentă. Îmi păstram în minte acel gând de frică pentru a mă ține la distanță de acea persoană și astfel adânceam în mintea mea gândul de separare.

Tot ce-ți scriu acum a devenit evident și clar, după ce am început să iert, să trec peste și să mă concentrez pe frumosul din fiecare. Înainte de acest act, totul era tulbure în mintea mea. Nu puteam să văd clar că singura persoană care îmi face rău sunt eu. Bineînțeles că, la fel ca orice “victimă”, credeam că vinovatul, făptașul era un cineva din exterior. Chiar nu conta ce făcuse acel cineva, el era responsabil de gândul lui și eu de încăpățânarea mea de a mă agăța de acel gând.

Și din experiența mea personală, suferința este fix această încrâncenare de a te agăța de un gând negativ, fie că l-ai gândit tu sau altcineva. Este boicotarea fericirii tale din prezent. Este o sinucidere a luminii, păcii și iubirii.

Suferința este lipsa iertării.

Suferința este focusul pe întuneric, haos, întristare, ură, egoism și forță.

Suferința este alegerea noastră din fiecare clipă de a ne priva de iubire, acceptare și înțelegere necondiționată.

De ce alegem să ne privăm?

Probabil pentru atenție, iubire, acceptare.. Avem impresia că, victime fiind, putem cerși aceste sentimente, dacă altfel credem că nu le primim. Altfel spus, credem că putem primi mai puțin de la cei din jur și că nu suntem demni de o altfel de atitudine din partea celorlalți.

Orice urmă de suferință ne arată instant că un gând contradictoriu și plin de frică ne bântuie mintea.

În loc să devenim victime pentru a primi atenție pentru o scurtă durată, mai bine scoatem la lumină toate gândurile întunecate care ne perturbă pacea minții.

O minte care suferă este o minte plină de gânduri lipsite de iubire, acceptare, iertare, compasiune, credință, adevăr, lumină și bucurie.

Toate aceste gânduri iluzorii, aduse la suprafață cu multă sinceritate și compasiune pentru propria persoană, se vor evapora imediat ce întâlnesc lumina adevărului.

Suferința este o formă de pedeapsă deghizată într-un martiriu.

Să aduci la lumină toate gândurile ce-ți bântuie mintea presupune destulă smerenie și dorință de a transcende această stare de secătuire a puterii personale. Presupune să îi oferi lui Dumnezeu fricile tale și să ai credința că ți le va spulbera, pentru că de fapt ele nu există într-o lume a binelui suprem.

Să alegi să suferi înseamnă să te condamni singur la moarte, tristețe și amărăciune.

Nu te juca cu suferința, îți poate îmbolnăvi mintea atât de tare, încât vei ajunge să crezi că nimic nu este înfloritor pe lumea asta și că toți și toate au ceva împotriva ta. Vei vedea numai dușmani și oameni lipsiți de fraternitate, făcând din acest pământ un loc al fantomelor tale.

Dar nu este așa nici pe departe.. fiecare om își refuză deja sieși dreptul la bucurie și abundență doar prin propria alegere.

În mâinile tale se află decizia de a ierta sau de a lega acel sentiment negativ de mintea ta.

Nu iartă cel înțelept, ci transcende gândul de întuneric, doar acela ce are în ochii minții lumina!

Puritatea minții vine din alegere noastră de a sluji bucuria sau tristețea.

Toate acestea se petrec dincolo de văzul fizic, în lumea spirituală, metafizică.

Alegerea o facem înainte de a trăi experiența în planul fizic, iar dacă s-a produs, tot în lumea noastră interioară alegem să lăsăm să treacă toate gândurile de frică și durere fără să accedem la ele.

Cu sinceritate și smerenie, caută lumina și lasă toate acele gânduri să treacă prin tine sau pe lângă tine. Este ca atunci când pe fundul mării fiind ai rămâne fără oxigen și ai face tot ce poți ca să ieși la suprafață. Dacă, în schimb, ai renunța să ajungi la oxigen (lumină, adevăr, iubire, pace), ai rămâne pe fundul mării pentru totdeauna.

Viața este un zbor, nu un drum plin de bagaje, amintiri și antichități!
Ca să atingi culmile Cerului, este necesar să fii ușor ca un fulg!

Renunță la suferință pentru a pierde din greutăți și a te bucura de căldura Luminii și
de pacea Minții iubitoare.

Iartă pentru a topi iluzia suferinței, lăsând locul Iubirii să se manifeste pe pământ!

~Gloria in Excelsis Deo!~

Photo Source.

Lasa un raspuns/comentariu